Amor.CumPotSa
fata matrimoniale baiat matrimoniale
cuplu matrimoniale
Sunt
în cautare de
care este de la la
Ţară:
Doar cu Foto    
Login    Nume Utilizator sau Email :     Parola:      Înregistrează-te acum
Statistici Site
Membri săptămâna aceasta: 179
Totalitate Bărbaţi: 5714
Totalitate Femei: 1936
Totalitate Cupluri: 1071
Totalitate Escorte 1014
Fotografii Săptămâna aceasta: 21
Membri online: 2

Video Chat pentru membri



Stiri
Ghid primii pasi pe site. Citeste!
Sep 23, 2010

Mic ghid pentru primii pasi pe site : cum te inscrii , cum iti setezi profilul si la ce functionalitati... citeşte mai departe

300 de ani de anunturi matrimoniale
Sep 08, 2010

Inca din anul 1700 oamenii au incercat sa isi gaseasca perechea potrivita... citeşte mai departe

Toate Ştirile

Publicitate




Poveşti de Succes
Înapoi  
O poveste de dragoste

de către MAlberta

A fost odata ca niciodata o fata care credea ca in aceasta viata nu are nici o sansa sa-si gaseasca perechea… Mult timp a crezut ca ea este de vina, datorita faptului ca alege doar persoane nepotrivite… Poate si acum o incearca acest gand si inca asteapta raspunsuri… niste raspunsuri… asteapta ca acel Cineva sa-i poate da puterea de a raspunde la aceste intrebari interioare… A incercat chiar si acele lucruri neconventionale, de a merge la diverse persoane care iti pot spune despre ce iti este sortit, cu toate ca stia ca nu este bine acest lucru… dar acele raspunsuri care si le cerea si pentru care a asteptat atat… atat de mult… o apasau, anii treceau cu repeziciune… si multi… si raspunsurile tot ramaneau fara raspuns… astfel a trecut peste asta si a mers pe principiul mai rau de atat nu se poate sau daca se poate ce mai conteaza… astfel, pentru a intelege ce se intampla cu ea, a incercat si aceasta varianta… si a primit, va vine sa credeti acelasi raspuns, din diverse parti… “iti vei da singura seama de ce ti se intampla ceea ce ti se intampla… toate au o explicatie foarte clara… tu nu gresesti nicaieri… dar iti vei da singura raspunsurile… vei vedea tu…” Cumplite raspunsuri pe care le-am primit… altii primesc raspunsuri clare sau cel putin clare, dar la mine totul a ramas tot in seama mea… alta povara pe umerii mei, aceea de a gasi raspunsurile singura…

 

Ca sa ma cunoasteti si sa intelegeti mai bine ce fiinta sunt, hai sa va descriu ultimii multi ani ai mei…

 

Eram putin trecuta de 20 de ani, cand in calea mea a aparut acel cineva care am spus ca merita mai mult decat ceilalti baieti, adica mai mult decat fiinta mea fizica…. Era un baiat mai deosebit, nu era din oras cu mine si poate… gandesc acum cu mintea de acum a mea… si distanta m-a facut ca acel baiat sa mi se para mai greu de atins… deci mai interesant… Astfel m-am focusat pe el, am reusit sa-i atrag atentia, i-am studiat viata… caci trebuie sa va spun ca intotdeauna chiar cat de imatura am fost, nu m-am bagat intr-o relatie daca acel cineva era intr-o relatie… nu mi-a placut sa intervin si sa stric o relatie, caci am mers pe principiul ca si mie mi s-ar putea intampla…

Totul bun si frumos, m-a asigurat ca relatia lui trecuta s-a terminat si ca simte ceva pentru mine si pentru a-mi demonstra asta m-a chemat la el acasa, unde statea cu mama lui. Eu am plecat cu sufletul strans de ceea ce ma gandeam ca s-ar putea intampla… sa-mi darui virginitatea care pentru mine nu insemna mare lucru, insemna totusi ca a venit momentul ca eu sa ma darui cu trupul acelui caruia merita ca eu sa ma descopar cu totul… asa vedeam eu virginitatea la acel moment si pana atunci nu mi s-a parut nici un alt baiat ca ma vede altfel decat ca un obiect sexual… acest baiat parca vedea mai mult decat in aspectul meu fizic… un complex la acea perioada (aveam niste sani enormi si auzeam mereu in jurul meu ‘oau, ce mai sani, ce ti-as face…” lucru care ma amarea, caci nimeni nu incerca sa vada daca am mai mult de acei sani. Acesta este si motivul pentru care am dorit ca cineva sa ma doreasca pentru ceea ce sunt si nu pentru cu ce am si ce se doreste poate pentru o noapte si atat)…

Dar sa revenim, toate bune si frumoase, mi-a aratat acest baiat ca insemn mai mult pentru el… si nu a durat putin timp pana m-am lasat convinsa, caci am discutat foarte mult, acest lucru si datorita distantei si scurtelor perioade cand ne vedeam si fata in fata, cand venea in weekend-uri cu prietenii lui prin orasul meu, comunicam foarte mult pe telefon… Am decis ca merita sa ma duc la invitatia lui, la el acasa, sa petrec si cateva zile cu el langa mine, dupa ce ne declarasem sentimentele, sa ni le declaram si fata in fata…. Dar ce credeti, fericirea mea care a durat pe tot parcursul zilelor cand urma sa ne vedem, sa ne spunem in fata si ce ne spusesem la telefon, care a durat pe tot drumul cu trenul de 5 ore pana la orasul lui natal… s-a naruit in gara… In gara ma astepta sora asa zisului meu iubit, care m-a condus la ei acasa fara prea multe explicatii…. Am stat in asteptare si neintelegere cateva ore bune… Sora lui si prietenul acestuia nu puteau sa-mi spuna ce se intampla, ei doar incercau sa ma simt bine in casa

 

Am reusit… sau cel putin credeam.. sa trec peste aceasta intamplare, asa o pot numi in care fusesem invitata si s-au oferit ca pana apare el si imi va explica ce s-a intamplat, sa ma las pe mana lor si sa mergem intr-o discoteca unde va veni si el… el pentru care eram in acel oras indepartat si pentru care ma aflam in prezenta unor straini pentru mine…

 

M-am lasat in voia sortii si m-am dus…. A venit si el la un moment dat, care pentru moment nu a putut sa-mi spuna prea multe, ci doar sa-mi spuna ca are un motiv intemeiat pe care mi-l va explica si spera ca-l voi intelege… Ne-am petrecut seara dansand blues si intr-o tacere apasatoare… sunt convinsa ca pentru amandoi… Mi-a explicat putin mai tarziu… Motivul era ca fosta lui prietena aflase ca aparusem eu si a revenit cu lucruri si fapte pe care numai ei doi le stiu si l-a intors din drum… Mi-a explicat asta, mi-a spus ca nu stie de ce a acceptat sa se vada cu ea si ceea ce mi-a cerut el a fost doar sa-i dau putin timp, acela de a-si da seama ce simte, adica el stie ca ma vrea pe mine, dar si relatia lui veche, tocmai terminata si care se intinsese pe vreo 2 ani, il bulversa… Imi cerea intr-una putin timp sa-i acord… Intre timp nu facea decat sa ma tina strans in brate si sa-mi stranga mana pana simteam ca o sa tip de durere… Ce puteam sa fac? Sub impulsul dezamagirii si considerandu-ma inselata am spus ca nu-i acord acel timp, dar nici nu puteam sa plec… eu il iubeam prea mult, iar il imi cerea sa raman… am ramas prizoniera in timp si prizoniera la el pentru cateva zile… el continua sa ma stranga de mana, sa ma stranga in brate cand dormeam… erau momente cand mama lui ma lua deoparte si ma angrena in diverse treburi cu care ma ruga sa o ajut si in timpul asta el se refugia la telefon sau disparea pentru o ora sau doua….pleca la acea ea… asa cred cel putin, caci nu am intrebat vreodata… In fine, serile decurgeau tinandu-ne de mana, singuri in camera, ascultand Wham (melodii care ma urmaresc si astazi si care imi trezesc aceste amintiri) si tinandu-ne de mana… el tinandu-ma de mana si strangandu-ma cu multa putere…totul petrecandu-se fara cuvinte, fara intrebari, fara raspunsuri… doar ore intregi petrecute in acest mod… Nu stiu nici astazi sa-mi explic aceste gesturi… In fine, din aceste gesturi si poate sub influenta melodiilor si versurilor lui George Michael, s-a intamplat si acel ceva…s-a intamplat asa, tot fara cuvinte, parca eram cuprinsi intr-o lume vorbita prin gesturi… A fost pentru mine nu stiu cum sa explic… Sa te daruiesti din durere si dragoste in acelasi timp este ceva deosebit… Actul in sine nu mi-a produs placere, dar mi-a provocat un sentiment pe care-l stiu viu si astazi… Acum privind inapoi ma simt o deosebita ca mie mi s-a putut intampla asa… dar ce folos, daca imi doresc si astazi ceva special, dar in sensul bun al cuvantului si primesc numai astfel de genuri de sentimente deosebite… caci inca sunt prinsa in intamplari din acestea cu sfarsit dulce-amar…

 

Dupa aceasta seara a urmat o alta seara, in care doar ne-am strans in brate… el mai mult decat mine, simteam in fiecare clipa asta… si apoi a urmat ziua cand a trebuit sa ma intorc in orasul meu natal… Drumul spre gara l-am petrecut pe jos… pana la intrare in gara, cand el s-a oprit brusc, m-a strans iar de mana si mi-a spus… pana aici, mai departe nu te pot duce, caci imi este foarte greu….m-a sarutat si mi-a dat drumul la mana… Am ramas impietrita de tot ce mi se intampla, nu am spus nimic, am zabovit cateva secunde, m-am uitat in ochii lui, fara a reusi a citesc un raspuns la intrebarile mele interioare si…m-am intors cu spatele si am plecat cu pasi grei, fara sa intorc capul, m-am urcat in tren si m-am prabusit pe primul culoar care mi-a iesit in cale… si am revarsat tot ce era in mine strans, am dat drumul la tot ce ma apasa… m-am prabusit intr-un hohot de plans…revarsam din mine toata durerea pe care o tinusem in frau in aceste zile… tot ce tinusem inchis in mine, caci acele zile s-au scurs fara ca eu sa cer nimic, fara sa fac vreo criza sau fara sa vars vreo lacrima… Era o ora tarzie si spre norocul meu calatori nu erau mai deloc… Era doar un domn, care ca un cavaler, m-a urmarit ceva timp, dupa care a indraznit si m-a invitat la un moment dat sa intru in compartiment si sa-l las a ma ajute daca poate… I-am multumit, l-am ascultat si m-am asezat in compartiment, dar m-am intarit si i-am spus ca m-am descarcat si ca ii multumesc, dar ca stiu si ca stie si el ca nu are cu ce ma ajuta… A inteles si nu a mai rostit vreun cuvant cu care sa ma apese… Toate cele 5 ore de intors acasa au fost tacute si foarte lungi….

Am ajuns acasa, am incercat sa imi reiau viata, care acum era mult mai grea, caci in fata celor dragi mie trebuia sa-mi pun acea masca ca totul este perfect in viata mea si ca sunt aceeasi care am plecat, plina de viata si plina de bucurie… dar ce era in sufletul meu era la polul opus… tare greu mi-a fost si singura mea alinare era singura mea prietena buna care imi stia toate gandurile si toate trairile si care era alaturi de mine… aveam pe cineva pe umarul careia sa plang si care sa-mi dea puterea de a masca ceea ce simt….

, din viata mea… cu greu… caci la un moment dat cand am crezut ca am trecut si uitat… El s-a gandit ca e cazul sa mai faca putine valuri… sau poate de la distanta se simtea vinovat si stia ca eu sufeream… … Imi aduc aminte ca si astazi, trecuse ceva timp, poate luni, cand mergeam in troleibuz, catre casa, cand prietena mea se codea parca sa-mi zica ceva… ma tot lua pe ocolite si pana la urma i-am spus ca stiu ca vrea sa-mi zica ceva si sa-mi zica…. A ezitat si apoi am inteles de ce… mi-a spus ca a primit un telefon de la el prin care ii spunea ca nu poate sa ma sune pe mine, dar ca el trebuie sa-i spuna cuiva ceva… si s-a gandit ca numai prietenei mele cele mai bune ii poate spune, caci i-a spus ca pe mine nu ma poate suna… i-a spus ca ii pare foarte rau pentru ceea ce mi-a facut si ca daca conteaza putin macar, ar vrea sa stiu ca lui ii pare foarte rau…. L-am iertat din seara in care m-am daruit lui… dar el nu a aflat niciodata raspunsul meu, caci niciodata de atunci nu ne-am mai vazut, nu ne-am mai auzit si nici nu am mai stiu nimic de el… M-am prabusit iar intr-un hohot de plans, acum si pentru faptul ca eu crezusem ca trecusem peste… dar realizam ca nu, caci respiratia mi s-a oprit la cele auzite de la prietena mea si mi-am dat seama ca sentimentele mele erau inca vii… A trebuit sa-mi iau iar ceva timp in carca pentru a reusi iar sa ma avant in valtoare vietii si sa las in urma o poveste de dragoste neimplinita…

Ma intreb si astazi daca deznodamantul ar fi fost altul, daca eu nu as fi fost atat de socata de evenimentele care mi se astern in fata si daca i-as fi dat ragazul de care avea nevoie si daca i-as fi spus ca-l iubesc inainte sa-l am, ca ma comport asa pentru ca il iubesc prea mult si ca nu-i spun nimic pentru ca nu vreau sa-l supar si mai rau eu si sa-l apas si cu fiinta mea, cand el deja se simtea si arata ca se simte incoltit… Poate oare a crezut ca eu nu simt mare lucru pentru el si ca l-am uitat imediat ce am plecat sau faptul ca nu am tipat si nu m-am exteriorizat in nici un fel l-a facut sa creada ca nu are de ce traga spre mine… dar daca nu ar fi asa, de ce l-a apasat dupa atata timp sa dea acel telefon prietenei mele… poate dupa acel telefon era bine sa-l sun si sa-i spun ce simt? oare… oare… nu voi stii niciodata… poate toate au fost facute sa se intample asa, caci asa cum mi-au spus peste multi ani acei prevestitori… imi voi da seama de ce… si inca astept sa-mi dau seama… astept…

Aceasta a fost povestea primei mele experiente de dragoste… dragoste venita din suflet… cel putin din sufletul meu… Poate voi continua cu restul povestirii vietii mele… Astept momentul si starea potrivita sa o fac…”

 




Poveşti de Succes
O iubire poate imposibila, dar vesnica

de către Adriana

Sunt genul de persoana care isi impartaseste bucuriile si necazurile cu prietenii…insa aceasta poveste nu o stie in totalitate decat...

citeşte mai departe

Dragostea nu are varsta

de către MAlberta

Asa spune o vorba din batrani, iar unde e dragoste, nu mai conteaza nici macar diferenta de varsta. Iubirea nu...

citeşte mai departe

O poveste de dragoste

de către MAlberta

A fost odata ca niciodata o fata care credea ca in aceasta viata nu are nici o sansa sa-si gaseasca...

citeşte mai departe

Toate Relatările

Articole
Cum detectez daca cineva e online pe YM ?

Pentru a detecta daca o persoana este online pe yahoo messenger folositi campul de mai jos. Nimeni nu se mai poate...

citeşte mai departe

Cat de eficiente sunt mesajele si pozele cu continut sexual explicit (studiu)

Potrivit unui studiu, comunicare online nu dauneaza relatiei de cuplu, asa cum ar fi fost de asteptat, ci, dimpotriva, ii face...

citeşte mai departe


Publicitate